Ce cuprinde aceasta poveste? O florarie online, o domnisoara , belele si eu desigur.
Totul a inceput atunci cand am hotarat ca vreau si eu sa incerc sa fac cumparaturi in sacose de hartie. Stiti voi, genul acela de sacose de hartie in care cei din filmele straine isi cara cumparaturile spre casa. Asa ca am mers la piata, mi-am facut aprovizionarea cu legume si fructe, iar in drum spre casa am oprit si la o brutarie,, pentru ca mirosul de paine calda ma ademenea.
Nu aveam decat 2 sacose, pe care incercam sa le car in brate, insa o faceam intr-un mod foarte stangaci, deoarece toata lumea se uita la mine mirata. Cu siguranta se intrebau 'De ce pe sfanta lume nu cara si asta cumparaturile in plase? Ca toti oamenii normali.', insa mie nu imi pasa. Sunt o persoana destul de ciudata uneori, iar cand imi propun ceva, nimic nu ma poate abate de la drumul meu.
Dupa cum va spuneam, veneam in drum spre casa, la pas. Niciodata nu-mi place sa ma grabesc, prefer sa merg incet si sa analizez fiecare detaliu din jurul meu. Ma uitam in jur, ma aflam in cartierul bogat al orasului. Intotdeauna imi place sa trec prin el, imi ofera un fel de speranta, ca nimic nu este imposibil in viata. Fiind un visator din fire, admiram arhitectura caselor fara sa privesc inainte. Pentru o clipa chiar am simtit ca traiesc intr-o alta lume, ca traiesc viata altei persoane. Intr-o curte extrem de bine aranjata, am zarit-o pe ea. O domnisoara imbracata casual, cu ochelari de soare care-i ascundeau cam jumatate din fata, parul rosu si nu foarte inchisa la ten, cu un zambet mare pe fata care aveam impresia ca mi se adresa. Si chiar asa era, exact in clipa in care i-am zambit inapoi, ceva greu m-a izbit. Intr-o clipa ma aflam pe trotuar, iar toate cumparaturile mele imprastiate pe langa mine. Ma lovisem de un stalp de beton.
Pana si subconstientul meu se simteam stanjenit de aceasta situatie. Ma aflam cazut chiar in fata portii ei. Printr-un salt zdravan m-am ridicat in picioare, si am inceput sa privesc in jur, mai intai pe strada, dar nu era nimeni, iar mai apoi in curte, insa nici ea nu mai era acolo. N-o sa mint, eram putin ametit, dar cand am privit in jos, ea era deja acolo, culegand merele care se aflau langa poarta ei. S-a ridicat si m-a intrebat daca sunt ok, inca avea zambetul acela pe fata, insa parea mult mai amuzata. Am ramas hipnotizat de chipul ei, acum era fara ochelari, si avea trasaturi ne mai vazute de mine pana acum. Pana am reusit eu sa ma dezmeticesc din visul meu, ea intra inapoi pe poarta, fara sa mai spuna nimic.
Mi-am adunat repede cumparaturile, inca ingandurat. Nu intelegeam ce am facut gresit. Desigur, inafara faptului ca am reusit sa ma lovesc de un stalp de beton , aflat in plina strada, mi-am imprastiat cumparaturile pe jumatate de drum, si am ramas blocat la primul contact vizual cu ea. Nimic iesit din comun, just a regular day...
Stiam insa unde locuieste, asa ca nu am stat mult pe ganduri. Am umblat vreo 3 strazi in cautarea unei florari, dar nimic. Aveam nevoie disperata de niste buchete de flori elegante din care sa aleg buchetul perfect. Stiam ca este unica mea ocazie de a ma revansa. Am facut o scurta cautare pe internet, cuvintele cheie fiind 'buchete flori' 'flori online' si ca sa vezi, am aflat exact ceea ce cautam "Floraria cu povesti". Stiam ca am nevoie de un buchet trandafiri. I-am ales pe cei galbeni, deaoarece se asortau minunat cu hainele pe care le purta atunci cand am vazut-o.Ma gandeam daca nu cumva acestia ofera si un fel de livrare flori in cutii, iar spre surprinderea mea, acestia chiar au optiunea de livrare flori in cutii speciale. Intr-un timp foarte scurt si-a facut aparitia si curierul, imbracat la 4 ace, si foarte manierat. Insa am preferat sa imi termin singur misiunea. Am luat folorile si am mers la usa casei sale.
Inima incerca din rasputeri sa nu explodeze, respiratia mea era mai accelerata decat al unui cal de curse. Am batut la usa, repetandu-mi in gand versurile pentru cand am sa o vad. dupa cam 10 ani, dupa cum simteam eu, sau 10 secunde, dupa cum imi arata ceasul ca a trecut, use se deschise. In fata mea isi facu aparitia o matahala plina de muschi. Avea dimensiunile usii, iar eu aratam fata de el precum un mielusel. Cu o privire batjocoritoare m-a privit direct in ochi si mi-a spus: "CE?!". Cu limba impleticita, si genunchii moi, mi-am cerut iertare, i-am spus ca am gresit adresa si am iesit din curte cu coada intre picioare. In acelasi timp fericit ca am scapat cu viata.
Ma simteam dezolat, asa ca am hoatarat ca primei doamne care imi va aparea in cale sa-i ofer buchetul. Cea mai buna alegere ever! Exact de dupa coltul strazii s-a ivit ea. M-a privit ciudat atunci cand i-am oferit buchetul, dar a ras dupa ce i-am povestit intreaga poveste. Iar de atunci suntem de nedespartit.
Floraria cu povesti, te ajuta oriunde esti!
0 comentarii:
Post a Comment